Leasingul –livrare de bunuri sau prestare de servicii ?
Transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing este considerată prestare de servicii conform art. 129 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal.
Insa, la sfârşitul perioadei de
leasing, dacă locatorul/ finanţatorul transferă locatarului/
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului, la solicitarea
acestuia, operaţiunea reprezintă o livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul.
Se consideră a fi sfârşitul
perioadei de leasing şi data la care locatorul/ finanţatorul transferă
locatarului/ utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului
înainte de sfârşitul perioadei de leasing, situaţie în care valoarea de
transfer va cuprinde şi suma ratelor care nu au mai ajuns la scadenţă,
inclusiv toate cheltuielile accesorii facturate odată cu rata de
leasing.
Dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator se realizează înainte
de derularea a 12 luni consecutive de la data începerii contractului de
leasing, se consideră că nu a mai avut loc o operaţiune de leasing, ci o
livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la dispoziţia
locatarului/ utilizatorului.
Dacă în cursul derulării unui
contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu
acceptul locatorului/ finanţatorului sau o cesiune a contractului de
leasing financiar prin care se schimbă locatorul/finanţatorul,
operaţiunea nu constituie livrare de bunuri, considerându-se că persoana
care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului.
Operaţiunea este considerată în
continuare prestare de servicii, persoana care preia contractul de
leasing având aceleaşi obligaţii ca şi cedentul în ceea ce priveşte taxa
(cf normelor metodologice la codul fiscal).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu