In ce masura conventiile civile incheiate in baza codului civil si contributiile aferente se platesc din buget de la Titlul I Cheltuieli de personal sau de la Titlul II Cheltuieli materiale?

Solutia problemei prezentate este reprezentata pe de o parte de prevederile OMFP nr. 1917/2005 Normele metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii institutiilor publice, Planul de conturi pentru institutiile publice si instructiunile de aplicare a acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare, iar pe de alta parte Codul civil care reglementeaza raporturile contractuale dintre beneficiarii si prestatorii de servicii in raport cu prevederile Codului muncii care reglementeaza raporturile de munca.

Pentru a distinge dintre cele doua tipuri de contracte pentru care cheltuielile sunt inregistrate distinct in evidenta contabila vom invoca prevederile art. 10 din Codul muncii care defineste contractul de munca ca fiind contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Asa cum este evident, spre deosebire de cele de mai sus, raporturile civile nu subordoneaza prestatorul fata de beneficiarul serviciilor dupa cum partile nu sunt angajator si salariat si contravaloarea prestatiei nu este salariu ci pret al serviciului. De altfel, criterii de distinctie dintre cele doua tipuri de contracte, din perspectiva criteriului dependentei dintre parti, sunt efectuate si in cadrul art. 7 pct. 2 din Codul fiscal.

In concluzie, cheltuielile de personal nu vor putea privi decat acele cheltuieli care decurg din contractele de munca incheiate, in timp ce cheltuielile generate de conventiile civile incheiate in conditiile codului civil vor fi tratate alaturi de celelalte contracte incheiate cu furnizorii de servicii ai institutiei.